Igiena în istorie: apa, curățenia și ordinea socială
Apa era deja un simbol al purității și vitalității în Egiptul antic. Preoții efectuau spălări rituale înainte de fiecare ceremonie, un exemplu impresionant al modului în care curățenia crea structură și ordine în viața comunitară. În India, băile de curățare spirituală modelau rutina zilnică, în timp ce Cloaca Maxima romană, unul dintre cele mai vechi sisteme de canalizare, aducea literalmente curățenie pe străzi. Chiar și astăzi, abluțiunea înainte de rugăciuni, precum Wudu islamic, rămâne un ritual zilnic pentru milioane de oameni din întreaga lume.
Atunci, ca și acum, igiena personală însemna mult mai mult decât a rămâne sănătos: demonstra apartenența și stabilea ordinea socială. Ideea că microbii ascunși ar putea amenința bunăstarea noastră a apărut abia multe secole mai târziu. Până atunci, curățenia era în primul rând o cheie pentru comunitate, demnitate și coeziune socială.

Vedere a Cloaca Maxima, Roma, de Christoffer Wilhelm Eckersberg, 1814. Arcade subterane ale vechii Cloaca Maxima (Cea mai mare canalizare) romane, sistemul de canalizare care se vărsa în râul Tiber.


